blue eyes

Biblioteca placerii

2009-01-27T15:51:00.002+02:00

O carte are nevoie de timp pentru a deveni puternica. In ciuda secolului viteza in care traim trebuie sa ne gasim timp pentru a citi. Oamenii ignora importanta cartilor din viata lor si dau vina pe lipsa timpului. Sunt atat de preocupati de indeletnicirile zilnice incat uita ca trebuie din cand in cannd sa mai rasfoiasca cate o carte. Nu mai suntem la varsta in care profesorii ne obligau sa citim anumite romane. Suntem liberi sa alegem ce carte merita citita si ce carte nu.

Se spune ca oamenii sunt multumiti atunci cand citesc. Eu personal, atunci cand o carte ma “prinde”, pot sta mai multe ore fara sa ma dezlipesc de ea. Acelasi lucru il poate face oricine. Cred ca cel mai bun motiv pentru a citi este sa citesti din placere. Trebuie doar sa descoperi ce anume iti place si din fericire domeniile abunda: beletristica, poezie, critica, jurnale, science fiction, politiste, horror, umor etc.

Mie imi plac cartile beletristice si cele umoristice. Prefer sa le citesc deoarece prind contur si in viata reala si deseori gasesc cate un corespondent al personajelor principale in cercul meu de prieteni sau apropiati. Nu-mi place cartile stiintifice pentru ca sunt obositoare si trebuie sa stau cu dictionarul langa mine ca sa le inteleg. De aici fac exceptie unele carti recomandate la facultate care sunt scrise intr-o maniera atractiva.

Un motiv bun pentru a citi este si curiozitatea. Aveam o carte in biblioteca fratelui meu de doi ani. Insa n-am apucat s-o citesc pana recent pentru ca nu mi se parea un subiect interesant. Motivul pentru care am citi-o in cateva zile a fost curiozitatea. Un profesor ne-a povestit un pasaj din ea, ne-a recomandat-o si mi-a starnit interesul de a afla mai multe.

Cartile nu le cumparam pentru a ne lauda cu o biblioteca imensa din care sa dam prietenilor pentru ca ei nu si le permit. Le achizitionam pentru ca dorim sa le recitim, pentru ca vrem ca si copiii nostri sa le citeasca si pentru ca este mai usor sa decizi ce sa citesti cand ai o biblioteca ce cuprinde mai multe domenii.

Din lumea celor care nu gandesc

2009-01-26T21:44:00.003+02:00

Intr-un hipermarket porneste alarma de incendiu. Se anunta prin statie ca toti clientii sa iasa din magazin. Culmea, acestia tot intrau de vreme ce alarma aia suna continuu. La biroul de informatii un individ o intreaba pe fata de dupa tejghea: "Da' mie cine-mi da 50 de bani daca las cosul in magazin?" Ma intreb, cat de bolnav mintal poti fi sa mai intrebi de asa ceva in asemenea conditii. Si parca nu era suficient, un altul: "Da' carne mai aveti?" Tipa de la informatii nu i-a mai zis ca e posibil sa arda ceva pe la raionul de carne si ca poate, o mai cumpara si gata prajita....

Trenul spre viitor

2008-12-01T00:00:00.002+02:00

Cand eram mica imi doream sa cresc cat mai repede. Asteptam sa trec de la un an la altul si sa ajung mare. Imi fixam cate o tinta mereu. Sa vina Craciunul, sa vina ziua mea, sa vina Pastele, sa vina vacanta etc. Aveam mereu cate o dorinta mare, de la multumiri pana la sufletul pereche. Nu mai mentionez lucrurile trecatoare caci multe din ele le-am avut. Am asteptat sa implinesc 18 ani, ca orice adolescent. Si dovada nerabdarii asteptarii mele s-a facut simtita. In ziua in care am ajuns "majora" nu am simtit nimic special. Nimic din ceea ce imi imaginam ca va fi nu s-a intamplat. Toate au mers asa... Pana la intalnirea cu o persoana. De fapt, nici atunci n-am relizat ca ea (persoana) este cea potrivita. Continuam cu tot felul de asteptari. Acum, privind in urma, realizez ce bine e sa astepti. Sa astepti cu rabdare caci numai atunci vei simti ca a meritat timpul, ca este intr-adevar ceea ce ti-ai dorit. Acum astept sa termin facultatea. La fel ca atunci cand eram in ultimul an de liceu si asteptam sa plec din oras, sa pornesc pe alt drum. Probabil la fel voi gandi si in ultimul an de masterat. Si continuand asa voi astepta mereu cate ceva. O etapa din viata, o dorinta puternica si multe altele constituie asteptarile mele. Cel mai mult imi doresc ca pana la sfarsitul existentei sa nu-mi zica nimeni "Mi-ai inselat asteptarile mele".

Cartile pe fata

2008-11-27T12:52:00.003+02:00

Societatea... nu face decat sa ne cenzureze. Nu putem sa zicem ce nu ne convine, sa indraznim sa spunem ce ne afecteaza. Si asta pentru ca ne "stricam" relatiile cu ceilalti. Dar oare asta este mai important? Oare nu suntem oameni si trebuie sa ne suportam cu defectele si calitatile noastre? Atat timp cat traim intr-o comunitate nu putem crea norme si valori pentru fiecare. Acestea le avem dinainte de a ne integra in grupul respectiv. Ne ramane sa-i suportam pe ceilalti. Dar atunci cand nu ne convine ceva trebuie sa reactionam. Nu putem sa plecam capul in fata oricarui om care se considera superior noua. Cred ca putem singuri sa decidem care ne sunt superiorii si care sunt egalii nostri.

Inutilitatea regretelor

2008-11-16T22:18:00.003+02:00

Ma cufund in amintiri, in trecut,
Imi vin in minte idei ce ma inund.
As vrea sa pot sa iau alte decizii
Care sa nu-mi ofere doar iluzii.

Sa fac ce mi-am dorit de mic copil
Sa ma transform intr-un om util
Sa ma gandesc la viitor
Cu chef de viata si umor.

Acum este tarziu si imi ramane doar regretul
Insa nu voi uita sa-mi redirectionez telul.
Vor fi piedici, greutati, dezamagiri,
Dar vreau sa-mi realizez acele idealuri.

p.s. : poezie din anul I, dupa multe infrangeri.

"Pasare de noapte"

2008-10-28T20:56:00.004+02:00

E incredibil cat de harnic/a poti deveni cand ai ceva de scris pentru facultate sau de invatat pentru un examen. Te apuci de spalat, de facut mancare, de plimbat catelul, de citit blogurile colegilor s.a.m.d. Dar daca am elimina ceea ce ar trebui sa facem, am sta degeaba si ne-am omori timpul intr-o indelunga lene. Mereu ma intreb de ce ma apuca tot felul de idei atunci cand ar trebui sa stau in fata calculatorului. Si intotdeauna patesc la fel. Cred ca trebuie sa ai un grad inalt de constiinciozitate pentru a te apuca de treaba din timp de o tema. Eu una nu reusesc. Oricate zile am la dispozitie sa-mi termin un lucru, il las mereu pe ultima zi. N-am sa inteleg niciodata de ce fac chestia asta. Si nu stiu daca voi mai munci pentru teme... Am inteles ca un coleg isi va posta temele pe blog.... Interesant, nu? Dar ce minte poti avea ca sa copii tema chiar de la colega/colegul tau cand ai la dispozitie atatea surse de informare? Greu... greu am sa inteleg si chestia asta..... Spor la munca colegi!

Me without you

2008-10-22T21:14:00.002+03:00

Fara tine, nu ar exista viata. Fara tine nu as avea pentru ce sa ma zbat. Fara tine as fi intr-o continua banalitate si fiecare zi ar fi la fel. Daca nu ai fi tu, nu as avea pentru ce sa ma zbat, pentru ce sa lupt. Ma chinui sa supravietuiesc langa tine, sa cresc, sa devin cineva si in acelasi timp te vreau alaturi. Pentru ca de n-ai fi tu, lucrurile toate pe care le stiu nu ar avea rost. Nu as avea cu cine sa ma cert, cu cine sa ma bucur, cu cine sa stau la o cafea. Daca m-as trezi intr-o zi si tu ai disparea, in scurt timp m-as "duce" si eu. Fara tine LUME, totul ar fi inutil. M-as simti singura intr-un univers prea mare pentru un singur om.
Multumesc ca existi!

Tu... profiti de vara?

2008-07-16T13:32:00.000+03:00

Tu ce faci vara asta? Vesnica intrebare pe care n-o suport. Ma intreaba pana si vecina de la parter. Ce sa-i zic? Ca voi sta acasa, ca am sa fac pe dadaca 2 zile pe saptamana si ca o luna voi lucra in Italia? Nu pare ceva la care un student viseaza. Majoritatea pleaca la mare, unde se ingramadesc pe un centimetru patrat. Altii, ceva mai inspirati aleg plajele altor tari sau muntele. O alta parte din studentime munceste. Pe unde apuca. O alta munceste in Italia. Si mai raman cei ca mine, care pierd vremea, cum s-ar zice. Zilele trec repede, fara vreo semnificatie anume. De program nici nu poate fi vorba. Totul e dezorganizat. Insa profit de acest timp pe care-l am la dispozitie si-l folosesc in favoarea mea. Plaja pe malul Moldovei, escapade de acasa, intalniri mai multe cu prietenul dar si cu vechi prieteni. Pacat ca nu ma pot intalni si cu prietenii de la Iasi si cu cei mai apropiati de sufletelul meu, se simt ei. Astept sa vina septembrie. Sa petrec cateva zile la mare (NU la noi), departe de tot si toti. Have a nice holiday!

Fericirea ta e a mea

2008-04-22T22:00:00.000+03:00

Ce te costa sa faci un om fericit? Nimic. Daca e vorba de un om bun, o persoana cumsecade. Nu trebuie sa-i oferi altceva decat cateva vorbe. Sa-i spui cat de mult inseamna pentru tine si sa discuti cu el/ea. Cuvinte calde care sa inmoaie orice inima. Avem darul de a vorbi si de a intelege. Prin cuvinte, prin imbratisari, prin strangeri de mana. Cred ca mai important este sa oferi fericirea. Si ea se va intoarce implicit la tine. Nu e posibil ca dupa ce aduci zambetul cuiva sa nu zambesti si tu, sa nu te bucuri cu acea persoana. Faceti bine si binele se va intoarce inzecit!

Alb sau negru?

2008-04-22T21:42:00.000+03:00

Mereu suntem pusi sa alegem, cel putin dintre doua lucruri. Prefer sa am numai o alternativa si sa nu fac alegeri. Niciodata nu am fost decisa asupra unui lucru. Sau daca am fost a durat numai cateva secunde. Pentru ca apoi indoiala nu intarzia sa se iveasca. Sa fac sa nu fac... Acum trebuie sa aleg o dilema. Ciudat nu? Sa o expun, sa o argumentez din toate punctele de vedere. Nici nu stiu pe care s-o aleg. Sunt atatea pe lista si stau si pierd vremea din cauza asta. Nu ar fi fost mai simplu sa spuna exact ce vrea? Oare nu suntem noi, ca oameni, destul de dilematici ca sa vina cineva si sa ne zica "Alege o dilema"? Cat de greu poate fi sa alegi ceva. Dar in cele din urma nu ne-am putea numi oameni daca nu ar tb sa alegem. Nu intre bine si rau. Chiar si din doua lucruri bune sa alegi doar unul. Stiu ca toata viata va trebui sa aleg. Insa cel mai important e sa aleg varianta cea mai buna pentru mine, pentru ceea ce sunt.

Zambeste, maine poate fi mai rau

2008-04-14T18:46:00.000+03:00

Ma simt implinita. Chiar daca sunt studenta, nu am un loc de munca, nu excelez la scoala, ma simt bine. Am incercat sa caut fericirea in lucruri marunte. Intr-o strangere de mana, intr-un sarut pe obraz. Mi-am dat seama ca nu e greu. E destul de amara viata ca s-o lasi sa treaca cum vrea si sa ceri de la tine mereu maximul. Nu exista. Nu poti sa fii mereu prima/primul in tot ce faci. Trebuie sa-ti recunosti infrangerile fara sa iti perturbe linistea. Pur si simplu sa-ti recunosti natura umana. Sa vezi intotdeauna ca poate fi mai rau. Principiul meu nu este "maine va fi mai bine" ci "Zambeste, maine poate fi mai rau". Nu poti sti pe unde te va duce viata, ce alte greutati vei intampina. Insa un lucru trebuie sa te incurajeze. Asa cum spunea o buna prietena de-a mea, Cristina. Eu stiu ca Dumnezeu ma iubeste si nu ma va lasa. Curaj. Curaj. Curaj.

Ploaia

2008-04-07T16:32:00.000+03:00

Saptamana trecuta am avut un cosmar. Oricat voiam sa ma trezesc nu reuseam. In fiecare zi se repeta. Adormeam cu speranta ca se va sfarsi. Dar nimic nu se schimba. Nici la scoala nu prea am fost din cauza asta. Asteptam o veste, ceva care sa-mi spuna ca se va termina si atunci cand ma voi trezi va iesi din nou Soarele. Nu pe strada mea. Pe cer. Astazi, cosmarul pare ca se sfarseste. Meteorologii au anuntat ca ploile se vor opri in toata tara.